TRĂDAREA ZBORULUI

Asemenea unghiului de piramidă
îţi cad genunchii rătăciţi
şi degetele îşi îmbrăţişează consoartele
Pe la colţuri murmură
porumbeii ologi în aşteptarea
căderii aripei albe
Nu vine, tună ecou printre pietre
s-a uscat speranţa primăverii
şi odată cu ea s-a închis
pe veci între nori
leacul libertăţii cereşti.
De acum poţi să zideşti
nouă altare
pe rând să-ţi jertfeşti necredinţa
Nodurile palmelor să-ţi desfaci
numai când vei fi deasupra lor.

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s