TANDEM

Am văzut albastru prin ochi de visare
o viaţă strâmtă – ovală ca o lentilă de rouă
floare de crin ce mă soarbe
cântând muţenia câmpului
Un vârf de secundă am fost TU şi în MINE
doua nuclee eterne de zei
scăzând pasul creşterii noastre
Conturul ţi-am fost eliberat cu un deget
şi nu mă cauţi dincolo de tine
Sunt pielea braţelor tale întinsă spre şolduri
Sunt părul ce strânge mătase-n deşert
Timpul e oblic deja peste noi şi stă să se spargă
loveşte-l în tâmplă şi spune-i să ne deschidă în rama ferestrei.

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s