SUFLU RETORIC

Plătesc de multe vieţi
spre amintire
de un înger
singurătate
broboane
griuri în ochi
şi degete sterpe;
Dezgolită inima,
o usuc
în zăpadă
şi albul
o umple
cu urme
celeste.
Unde eşti pas?

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s