REFUGIU

O mână slută
mângâie gămălii de ac
nu e rea…
până ce prunci nu vor mai fi
Degete slabe,
unghii largi, nu se cunosc
iar flori
de-ar creşte
în stratul lor
frumos le-ar pare
Prea dese,
linii ţes în palmă
un goblen
al timpului
bătrân
te lasă pe la margini
Înalţi şi drepţi se dau puiuţii
nu recunosc
nici pielea trasă
iar lac de n-ai
te îneci uşor
în glas subţire
şi scazi încet
spre infinit
ai să te aşezi
sub talpa lor
Din palma ta
au să culeagă veacuri flori.

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s