O mână slută
mângâie gămălii de ac
nu e rea…
până ce prunci nu vor mai fi
Degete slabe,
unghii largi, nu se cunosc
iar flori
de-ar creşte
în stratul lor
frumos le-ar pare
Prea dese,
linii ţes în palmă
un goblen
al timpului
bătrân
te lasă pe la margini
Înalţi şi drepţi se dau puiuţii
nu recunosc
nici pielea trasă
iar lac de n-ai
te îneci uşor
în glas subţire
şi scazi încet
spre infinit
ai să te aşezi
sub talpa lor
Din palma ta
au să culeagă veacuri flori.
Anunțuri
Lasă un comentariu
Niciun comentariu până acum.
Lasă un răspuns