REFRACŢII

Din limuzine pulpe umede se strecoară peste trotuare
Priviri se ridică din uitare şi-şi crapă buzele
Nu se mişcă umbrele ci numai ecouri din sâni dezrobiţi
Câte doi înnodaţi se învârt pe un punct între degete
Şi vântul înveleşte goliciunile sufletelor celor pierduţi
Tăcere divină cât un capăt de ac – veşnicie sublimă
Mă fac să întorc roţile ceasului spre răsărit
Şi mă dau dus către niciunde – extaz.

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s