ORBIRE TEMPORARĂ

Se scurge din gaura cheii, un râu de imagini,
Le privesc pe-ndelete dar nu pricep.
Şerpuim termite solitare, sub frunze albastre,
Deasupra cerului pătrat, ne distrăm în tăcere.
Alergăm după clipe pierdute în viitorul trecut.
Cu tremur în deget se pictează ecouri din ou.
Închisoarea palmelor sugrumă nisipul,
Precum o clepsidră ce-ngustează timpul
Şi deschide gura peşterii eliberând
Limbile lui Esop, încleştate-n extazul tăcerii.
Sufletul trestiei se ridică-n maturitatea
Zilei de ofrandă a lui Cain.
Oasele-i albe – săgeţi pe înaltul de purpuri,
Se sparg în lumina de ape neîncepute.
Sunt risipite, difuze, defecte…
Triste se leagă în noduri şi fug… pe gaura cheii

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s