NEVORBE

Când rafale de gânduri se zbat peste văi
acele roată se înnoadă-n cărări, tresărind.
Depărtări grizonate aduse de spate,
nasc lent doi boi prinşi de car,
gemând umezeala.
Stânga e geamănă-n dreapta tot goală,
Întinse modele în mătăsuri ar vrea
peniţa, ofrandă, virgină să lase ispita din chip.
Jugul târăşte o urmă greoaie.
Bătrânul sclav de pripas tuşinat,
aleargă privirea îndărăt la răstimp
Să adune timpul ce s-a răsfirat printre paşi.
Nu-i chip să uneşti boabe de argint blestemat
în oglindă, şi petic de trup să vrei a învia.
Hotar i-a ajuns. Boii trag nori peste ei;
omul deschide ochiul şi trece.

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s