Salamandre măsoară trecutul
în pagini uscate
Se caută începuturi
de lumi destrămate de ape
Insule oarbe ascunse sub rouă
azi nici ecouri
nu-ncap a mişca
Priviri destrămate
în monocromie
lipesc cioburi pe imagini spălate
şi nasc pe-nserat
semne obscene de carte… pe carte
Picioare subţiri de peniţe
firave se-mpiedică în cratime
în puncte hulpave
privire la rosturi
ucide şi gândul
O luntre se crapă prin vreme
Se frânge vâslaşul de-aşteaptă
ca vânt să-i sufle-n batistă
Strânge bobii
de-s albi ori prăfoşi
ai tăi sunt toţi din cea zi
pentru o zi.
Rânduieşte în visare dorinţa dintâi
loveşte-o uşor
aruncă mătasea şi
prinde aripa porumbelului.
Înalţă călcâiul
lasă pământul să cadă sub zori
Aşa ai atinge în nori
iarăşi nori.
Lasă un comentariu
Niciun comentariu până acum.
Lasă un răspuns