DA ROMA

Onduleuri de panglici muzicale,
umplu încăperea îngustă.
Cu mângâieri calde, maternale,
îmi scaldă trupul golaş.
Nu se mişcă nici măcar o umbră a văzduhului, ci numai ele:
Se înalţă lent, se prăbuşesc.
Respiraţia mea devine diafană şi moare…
Glasul tern al unei Sheherezade,
descrie un blues melancolic;
Desprinde, cuvânt după cuvânt, o poveste.
E ciudată!
Nu mă recunosc decât în cratima
timid ascunsă „într-acolo”.
Şoldul acoperit de un mozaic rar de museline, alergă molatic,
Către un final incert.
Imprimeuri incandescente, se nasc
Pe pielea umedă, scufundată adânc,
într-o lumină sturlubatică.
Cadenţa tonurilor devine aritmie şi miliarde de corpusculi
Multicolori colonizează atmosfera degradată.
Parfumul ars,
Exilat, se scurge prin ferestruică,
luând cu sine un ultimul ecou.

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s