CADENŢE ALBASTRE

Lungesc cotul spre muzica albastră
îi dau târcoale glasului său
Cade ceasul în ispita egoismului
şi nu se dă dus
Nemurirea ar dura o clipă mai mult
de-as bate-o la pas
iar cadenţa sfioasă, vocea piciorului
s-ar trage în strunele bobului de lut
Simpatic ritual,
perpetuu color, izvorât ca rouă
sărută obrazul nimfei orfane
Dacă l-ai cunoaşte atent,
păcatele ţi-ar părea mai moi
căldura cea veşnică
ai putea cuprinde cu gândul
Noi sunteţi voi cei ce veniţi dinspre mâine
timpul vostru încă nu scade
muzici albastre nu vă lungesc cotul.

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s