BUCLE STRĂVEZII

Portocala se storcea în paharul de întuneric
Când valurile nimicului îţi spălau tălpile.
Fantome cu ochii roşii despicau însingurare
Pescarilor – suflete conservate în dulceaţa marină.
Nu vă temeţi de nisipul ce îngroapă
Scrisoarea de dor a unui marinar,
Căci prezentul trecut, i-a cunoscut gândul
Şi nu-l va putea da uitării înainte ca
Pescăruşii, să rostească un ultim cânt melancolic.
Cuvinte răzbat în ziduri de apă,
Se înalţă ecouri din dantelele sfâşiate,
Smaralde sticloase şi reci, te privesc din abis,
Fiorii te mângâie printre deşerturi.
Nu vă sfiiţi voi mârşave scântei
Mimul şi-a încetat căutarea în sticlă
Dar dopul îl ţine încă ostatic.
Profetul îşi pierde credinţa prin sete şi foame.
Răspântia unui drum cu o cale
E lesne un punct săpat pe o cruce,
Răboj pentru negustorul de vase din humă
Popas milenar al misticei Zina, ţiganca oloagă
Şi gazdă celui ce nu-şi cunoaşte hotarul.

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s