APOCALIPS

Descălţate priviri gâdilă vremea nevremii
Scăldatul omului prim
În seu de miel afumat spre nimic
Cuvinte ascunse in fire de iarbă
Verzi se deschid peste veacuri
Idile reci ca otrava din stele
Mişcă ecoul scăzut spre apus
Si ne lăsăm margini adâncite în uitare
Iar gura tăcerii se stinge în haos de lut.
***
Panglici strâng norii la margini de ochi
Saboţi potcoviţi cu gras mucegai
În câmp îţi calcă paşii pe dos
Unde aleargă frunza răpită devreme
Umărul căii bătute de seară o urmă aproape
Înalt mână greierii boii spre staule ude
Clopote tac gurile, în sat se întină obrazul
Tu treci între stele să cauţi un cap
Si hăul te-nghite ca apa-n fântâni

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s